Cred că iubirea ca formă poate varia, dar in esentă este aceeasi - in cuplu, in relatiile de prietenie, in cele de colaborare sau de educatie. Nu poti sã iubesti corect acasã si gresit in comunitate sau invers.
Iubirea are de-a face cu increderea, respectul si umanitatea - trăsturi care exprimã sinele nostru in fiecare loc si moment al zilei. Acolo unde aceasta e prezentă există siguranta, acolo unde aceasta e dorită si sperată există pseu-do-sigurantă, iar acolo unde lipseste există multă durere si nesigurantă.
lubirea este lipiciul care ne leagă pe noi, oamenii, si - in functie de cum am fost iubiti - acest lipici poate fi mai solid sau mai putin solid; poate ceda foarte usor sau foarte greu.
Dar indiferent de consistenta acestuia, noi putem face schimbari, putem invata sã vorbim mai putin si să ascultm mai mult (sau invers); putem invata să cerem mai mult si să oferim mai putin (daca suntem tentati să oferim prea mult si să nu primim nimic); putem invăta sã negociem mai des si să impunem mai rar; putem invăta sã trim cu persoana imperfecta de care ne-am indrăgostit sau putem alege sã scriem finalul unei povesti de iubire, dând dovadă de respect fată de istoria noastra comună si fată de persoana alaturi de care ne-am trait un timp viata.
Cred că nu contează atât de mult dacă cei doi rămân sau nu impreună, pe cât conteazã exercitiile de practica intentionată si constientă a umanitatii fiecăruia, exprimate simplu si concret in cuplu.
Cu multa iubire si recunostinta, Nora!
Foto: internet
Comments